Fabrica de Pian, povestea unui vis care a prins viață în Valea Jiului

Pentru mine, școala aceasta este mai mult decât o clădire. Am fost elev al secției de muzică din Petroșani din clasa întâi până în clasa a opta. Acolo am atins primele clape și am învățat ce înseamnă răbdarea, disciplina și emoția unei prime apariții în fața pianului. Profesorii de acolo mi-au aprins pasiunea pentru muzică, iar gândul că aș putea lăsa ceva concret înapoi a crescut în timp.

Școala a funcționat zeci de ani fără un pian de concert, iar după șaizeci de ani ideea de a aduce unul a devenit o nevoie reală. În alte orașe, astfel de investiții se fac cu sprijin instituțional. La Petroșani nu s-a întâmplat asta. În momentul acela am înțeles că, dacă simt lipsa unui astfel de instrument, mai bine încerc să fac ceva decât să continui să aștept.

Când le-am spus apropiaților ce îmi doresc, reacțiile au fost amestecate. Unii au spus că este imposibil, alții au zâmbit cu îngăduință. Poate că părea o nebunie, dar așa e firea celor care trăiesc prin artă. Văd un gol și încearcă să-l umple, chiar dacă drumul e lung.

Mi-am dorit o schimbare pentru copiii cu degete micuțe, care învață pe pianine și apoi, la concursuri, se întâlnesc brusc cu piane mari de concert. Gândul acesta a fost motorul întregului drum.

Totul a început cu un caiet plin de idei, câteva schițe și multă răbdare. Nu existau echipe sau bugete. Doar oameni dispuși să creadă într-un vis. S-au organizat concerte, s-au făcut afișe, s-au pregătit săli, s-au cărat scule și s-au explicat planuri. Fiecare seară de muzică a mai adăugat o treaptă spre pianul de concert.

Un moment important a fost implicarea membrilor Comanderiei Matei Corvin Nr. 32 din Petroșani, parte din Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim. Ei au dedicat o zi întreagă Fabricii de Pian, începând cu un recital de orgă susținut de Remus Henning la Biserica Catolică Sfânta Varvara și continuând cu o acțiune caritabilă la Hotel Rusu, la poalele Parângului. Evenimentul a adus fonduri importante și, mai ales, sentimentul că proiectul nu mai merge singur, ci este susținut de o comunitate întreagă.

La început exista un plan simplu, treizeci și șase de concerte în treizeci și șase de luni. Zona noastră, fiind una monoindustrială, nu are o filarmonică și nici o stagiune completă de concerte. De aceea, aceste evenimente nu au fost doar un mijloc de a strânge bani, ci și o bucurie pentru oamenii din Valea Jiului, o ocazie de a asculta muzică live și de a trăi emoția unui concert adevărat.

Odată cu industrializarea Văii Jiului au venit aici oameni din toate colțurile României. Din acest amestec de origini și tradiții s-a născut un fel de ADN aparte, cosmopolit și viu. Muncitorii, profesorii, artiștii și familiile lor au format împreună o comunitate caldă și curioasă, cu un teren fertil pentru cultură. Poate tocmai de aceea, Valea Jiului are o energie bună pentru artă și pentru oameni care creează și se regăsesc unii în alții prin muzică.

Înainte ca pianul să ajungă la Petroșani, a fost nevoie de un alt pas esențial. Școala nu avea o sală de concert, iar un instrument de talia unui Kawai GX 2 merita să fie primit cum se cuvine. Așa s-a născut ideea amenajării unei săli dedicate, un omagiu adus profesorilor vechi, celor de acum și elevilor care duc mai departe tradiția acestei școli.

Sala nu a fost construită de la zero, ci recondiționată dintr-un spațiu vechi, cu mult efort, timp și bani personali. Am lucrat împreună cu câțiva colegi, fiecare contribuind cu ce a putut. Am refăcut pereții, am adus lumini noi, am gândit acustica, am schimbat mobilierul și am creat o atmosferă potrivită unui adevărat spațiu de concert. A fost o muncă făcută din inimă, fără bugete mari, dar cu dorința sinceră de a oferi copiilor un loc în care să cânte și să fie ascultați.

Acea sală a fost primul produs concret al Fabricii de Pian. Era pregătită să primească instrumentul și să devină locul în care muzica se va naște și se va împărtăși mai departe.

Apoi, cu ajutorul comunității, al prietenilor și al celor care au crezut în idee, în doar un an s-au strâns banii. În acest context a luat naștere Asociația Fabrica de Pian, iar rezultatul a fost achiziționarea pianului Kawai GX 2, construit la Hamamatsu, în Japonia, primul pian de concert din istoria Văii Jiului.

Un sprijin esențial a venit din partea Episcopiei Devei și Hunedoarei, care în decembrie 2019 a oferit o donație importantă. Acest gest a arătat că proiectul depășise granița unui demers individual și devenise o poveste în care cred și alții.

În primăvara anului 2020, pianul a ajuns la Petroșani. În ziua în care a fost așezat pe scenă, în sala recondiționată cu atâta muncă și grijă, tot efortul a căpătat sens. Era, în sfârșit, acasă.

Fabrica de Pian a arătat că uneori nu e nevoie să aștepți o soluție venită de sus. Dintr-un vis aparent prea mare se poate naște un proiect care schimbă vieți atunci când se adună laolaltă oameni care cred în același lucru. Pentru acest demers a venit și recunoașterea publică, prin Marele Premiu Exclusiv, dar cea mai importantă răsplată rămâne bucuria copiilor care ating clapele pianului de concert și înțeleg că locul lor pe scenă nu e doar un vis.

Astăzi, Fabrica de Pian nu mai este doar povestea unui instrument cumpărat prin concerte și donații. Este dovada că muzica poate uni o comunitate, poate repara o nedreptate veche de zeci de ani și poate aprinde în generațiile care vin curajul de a visa mai departe.